Datoria de părinte

Ieri...
eu: ce teme ai avut astăzi? ne mai uităm și oi pe ele?
Sara: a, nu e cazul! le-a verificat doamna la after.
eu: eu nu am zis că să le verificăm, am zis să ne uităm
Sara: am avut două greșeli, și mi-a zis doamna și am corectat
eu: fată, să îmi fac și eu datoria de părinte ne uităm un pic peste teme
Sara: ți-ai făcut datoria de părinte că ai plătit la after!
eu: ok

Astăzi....
eu: ne uităm și noi pe temele de astăzi?
Sara: le-a verificat doamna!
eu: cred că retrăiesc aceiași discuție ca și ieri....
Sara: dar chiar nu e cazul...
eu: poate mă trezesc că învățați să proiectați rachete și eu nu țin pasul cu voi.
Sara: e, proiectăm rachete!

Dupa câteva ore, eu am o revelație: ha! ai scris urât la teme, nu?
Sara: așa și? e scrisul meu!
eu: păi dacă aș fi scris eu ca tine...jar mâncam de la doamna mea.
Sara: dacă ne uitam pe teme iar îmi spuneai că am scris urât, și chiar nu îmi place să îmi spui așa
eu: și ai vrea ca eu să mint?
Sara: nu, dar nici să îmi zici că am scris urât
eu: scrie mai frumos, și am să îți spun că ai scris mai frumos.
Sara: nici tati nu scrie frumos
eu: aici vorbeam despre mine și tine nu era și tati în ecuație.

Semnat: mama Sarei