Grâul meu

Am plantat şi nou grâu...
Aşadar, dragă Flori, ne-am apucat şi noi de plantat grâu.

Doamna este mai bună....

mama: ai repetat şi tu azi cu mamaie alfabetul?
eu: da!
mama: şi cum a fost?
eu: mamaie a fost mulţumită, dar tu nu ai i fost mulţumită!
mama: aşadar nu l-ai spus perfect!
eu: doamna ar fi fost şi mai mulţumită! domana e mai bună şi decât mamaie!
mama: fireşte! nici nu cotest! până la doamna Anca eu nu am mai văzut sau auzit de o doamnă care să facă carneţel de premii şi să vă dea bomboane dacă răspundeţi bine la întrebare!
eu: păi vezi!
mama: văd!

Îmi vine să...

Tata a fost plecat câteva zile...am vorbit seara cu el pe Hangouts.

În prima seară când l-am văzut i-am zis: îmi vine să te scot din telefon!
tata: de ce?
eu: să fi aici cu mine!
tata: păi nu durează mult şi vin! te mai duci două zile la şcoală şi am venit!

În aceea zi, mama tocmai vorbise cu o colegă de serviciu, a cărui soţ este plecat din ţară la muncă, despre cum se comportă băieţelul lor şi de cât de mult îşi doreşte ca tatăl lui să fie acasă...şi s-a gândit ce greu trebuie să le fie părinţilor şi copilaşilor care stau mai mult timp despărţiţi din motive financiare.... şi aşa cum zicea şi colega mamei "pentru nişte bani care nici măcar nu sunt mulţi".

Gelatină

Vin de la dans, supărată foc şi pară.
tata: las-o că e supărată!
mama: de ce?
tata: a zis că a făcut-o doamna "Gelatină"!
mama: şi lăsăm lucrurile aşa?
tata: las-o să se liniştească.....
mama: recunosc că nu aş regreta dansul...dar nu aşa.

După un timp, mama bate la mine la uşă şi mă întreabă: ce s-a întâmplat la dans?
eu: doamna mi-a zic gelatină! şi nu mă mai duc la dans!
mama: de ce?
eu: dacă doamna m-a făcut gelatină!
mama: şi nu ai întrebat-o de ce?
eu: pe mine profesori mă apreciază....nu îmi zic aşa!
mama: nu poţi fi bun la toate! eu cred că nimeni nu este bun la toate! şi poate doamnei îi place gelatina....cum ne place nouă frişca cu fructe!
eu: un copil mi-a zis şi "Găinuşă!"
mama: poate a fost o glumă! şi acesta este motivul pentru care nu mai vrei să mergi la dans?
eu: da!
mama: dacă îţi place dansul eu, în locul tău, nu aş renunţa..iar dacă  cineva mi-ar zice ceva ce nu îmi place aş întreba de ce îmi zice aşa, ca să înţeleg. În viaţă vei mai întâlni astfel de situaţii dar nu este ok să renunţi dacă vrei să învăţi ceva şi dacăîţi place.
eu: bine am să o întreb data viitoare....

Proiectul "Sunt un bun grădinar!"

Miercuri, 12 noiembrie, pe la ora 21:30, vede mama pe grupul de pe facebook că a postat mamică unui coleg că va planta fasole....că a doua zi ar trebui să plantăm seminţe la şcoală.

mama, către tata: ce şti despre plantarea seminţelor? Înţeleg că mâine trebuie să planteze ceva..dar trist, noi nu avem seminţe în casă...

tata: Sara a zis că trebuie să planteze acasă...nu la şcoală!

Mai stă şi mama, mai citeşte comentarii şi vede că majoritatea au înţeles că acasă trebuie să plantăm...

mama: ce seminţe trebuie să plantezi?

eu: seminţe să iasă un pom....o să treacă un an sau doi şi o sa îl plantăm undeva în curtea şcoli

mama: pai am vazut că cineva zicea de fasole...eu am înţeles că este vorba de o plantă...

eu: nu! nu! un pom!

mama: să o întrebăm pe doamna mâine!

eu: o intreb eu că este pomul meu!

mama: vedem, căci trebuie să înţeleg şi eu despre ce este vorba! Unde ţinem noi pomul?

tata: Sara m-a întrebat dacă banana are seminţe...si i-am aratat că are!

mama: vroia să planteze un banan?

eu: vedeţi că aud că vorbiţi destpe mine!

mama: şi spune ce opinie ai!

eu: era o idee cu bananul!

mama: eu zic că mai bine un bulb de floare....

eu: trebuie un pom!

mama: vedem noi!

A doua zi, mama se lămureşte că este vorba de orice “plantă”..şi dă forward la acest proiect către tata, care trebuie să cumpere bulbi şi pământ.

Coincidenţă că în aceiaşi zi, Cristina, colega mamei, întreabă ce mai fac...şi mama îi zice că vreau să mă apuc de plantat banani...şi că mama ar preferea bulbi de flori....Cristina o întreabă pe mama de ce nu plantam şi un banan? ce poate ieşi ? se gândeşte şi mama şi îşi dă seama că până la urma este un experiment...pe lângă flori, merge şi un banan!

Seara, mama: plantezi banan?

eu: nu!

mama: de ce? hai să plantăm şi un banan?

eu:  dacă iese creşte mare şi nici nu avem paie să îl învelim iarna...tataie înveleşte smochinul, ai văzut! oricum tati a zis cp nu crede că iese un banan, că fructele sunt trecute prin raze X.

mama: bine, atunci plantezi cu tati bulbi de i-a cumpărat el.

Zis şi făcut...plantat, etichetat şi marcat sub instrucţiunile mamei...căci tata nu citise instrucţiunile de pe punga cu bulbi.

Vineri dimneaţă, fuga la plăntuţă să o ud....mă vede mama: ce faci fată?

eu: ud planta!

mama: cu ce apă?

eu: cu apă din sticlă

mama: apa minerală? nu se udă cu apă minerală, se udă cu apă la temperatura camerei  de la robinet. Oricum cred că e suficient de udată de aseară.

În drum spre şcoală, cu ghiveciul în braţe, eu: să îmi spui la ce ora trebuie să ud planta la mamaie?

mama: ce să caute la mamaie?

eu: păi dimineaţa o duc la şcoală, când mă ia tataie o iau...

mama: adică plimbăm planta?

eu: cam da

mama: pai trebuia să spui şi o punem într-un pahar...aşa plimbi ghiveciul? de ce nu ai zis?

eu: tu de ce nu ai ştiut?

mama: de unde să ştiu? că tu ieri mi-ai povestit ce a făcut Corina...că a ţipat şi doamna v-a lăsat să ţipaţi şi voi la ea! cam ţipătul Corinei a fost importat pentru tine şi nu planta....

Staţi liniştiţi că eu am uitat să iau planta acasă....aşa că planta rămâne în clasă!

În weekend, la Dridu, am făcut rost de bulbi de zambilă de la unchiul Vali...şi am aflat de la Silvia că proiectul cu planta este anual...şi că ea îi pune pe copilaşi să ţină planta acasă şi să vină periodic cu ea la şcoală să îi vadă evouluţia, şi să povestească despre planta lor.

Acum, proiectul meu “micul grădinar” cuprinde:

-un ghiveci cu crini roz la şcoală

-un ghiveci cu crin roz acasă

- patru pahare cu zambile...

Eu m-am declarat că sunt un bun grădinar...pentru că bulbi de la unchiul Vali deja au crescut!

Vă arăt şi vouă!

Ce face mama lui Liviu la serviciu

Vin acasă cu nişte reviste Regio.

mama: de unde ai reviste acestea?

eu: astăzi a venit mama lui Liviu şi ne-a povestit ce face ea la serviciu..şi ne-a dat aceste reviste.

mama: şi ce ai înţeles din ce a prezentat mama lui Liviu?

eu: mama lui Liviu ia decizii...şi ne-a învăţat ce este decizia.

mama: şi ce este decizia?

eu: dacă te duci la magazin şi vrei să alegi între iaurt şi lapte, şi iaurtul costă 2 lei iar laptele 7 lei...alegi iaurtul că e mai ieftin!

mama: aşa a spus mama lui Liviu?

eu: nu chiar! eu ti-am spus aşa ca să înţelegi ce înseamnă decizia!

mama: eu am înţeles şi mă bucur că şi tu ai înţeles! ceea ce ai povestit tu se numeşte decizie unicriterială, dar dacă te duci la magazin şi alegi între iaurt şi lapte şi în funcţie de cantitate sau firma care a produs atunci se numeşte decizie multicriterială....adică iei în calcul mai mult de un criteriu. Ai înţeles ceva?

eu: da!

mama: ce?

eu: că dacă te interesează şi altceva decât preţul atunci decizia e în funcţie de mai multe criterii....

Flori, pictoriţa!

eu: îţi place tricoul meu?

Talida: da, foarte frumos!

eu: Flori mi l-a facut!

Talida: cine este Flori?

eu: o pictoriţă!

Pe mama a bufini-o râsul....când a vorbit cu Flori i-a spus că se poate lăsa de serviciu că oricum e pictoriţă!

Alfabetul: uneşte punctele

Pentru că trebuia să exersez alfabetul, mama a apelat la ctâteva fişe de tipul "uneşte punctele".  Din păcate mama nu mai a reţinut sursa, dar postează aici fişele, poate vă ajută şi pe voi.

Proiectul "tablou"

Am făcut împreună cu Talida acest tablou.

Mulţumesc Talida! Ce părere aveţi? Ne picepem? Eu zic că da! a devenit tablou în camera mea!

Alfabetul

Eu ştiu alfabetul, dar mai mănânc unele litere..deci mama zice ca nu îl stiu...eu ce să fac dacă îmi este foame mereu!

Drept pentru care mama mi-a tapetat un perete din camera cu fişe cu litrere.

Dacă vă interesează  şi pe voi, le găsiţi aici.

Mie mi-au palcut....acum să vedem şi rezultatul!

Să vă luxaţi...

Vin pe la noi, Talida şi Gabi...eu ca să îi pregătesc de joaca cu mine.
eu: vă rog să vă aşezaţi pe canapea, cu pernele la cap, să vă luxaţi un pic!
Talida elucidează miesterul că este vorba de relaxat şi nu despre luxat...dar a rămas o vorbă  cu "să ne luxăm şi noi un pic".

Mă bag...

mama: aş mânca nişte struguri!
eu: mă bag şi eu!
mama: poftim? ce înseamă că te bagi?
eu: adică fac şi eu cu tine acelaşi lucru!
mama: am înţeles!

Beau apă....

eu, la masă: îmi mai dai nişte apă!
mama: sigur! mă bucur că bei apă!
eu: tu nu prea bei!
mama: nu, şi nu este un lucru bun!
eu: atunci eu o să fiu o mama care bea multă apă!
mama: aşa să fi!

Kilometri maximi

Eu, în maşină: eu nu înţeleg ceva!

mama: ce?

eu: dacă nu ai voie să mergi cu kilometri maximi de ce la maşină există mai mulţi kilometri decât ai tu voie să mergi?

mama: nu ştiu!
eu: poate ştie tati!

tati: nu ştiu nici eu ce să zic....aşa a vrut fabricantul!

După un timp, îl iau la întrebări pe Remus...

eu: de ce la maşină ai kilometri maximi dacă nu ai voie să mergi cu maxim?

Remus: bună întrebare!

mami care deja credea că a epuizat subiectul: pentru fiţele unora!

eu: cum adică pentru fiţele unora?

Remus: adică fiecare producător a vrut să arate că poate să facă cel mai bun motor la maşină...şi a pus diferite viteze maxime ca să arate cât de bun este el în fabricarea maşini! adică un producător a vrut să arate că el e mai bun ca altul, şi a făcut o maşină cu viteză şi mai mare!
eu: acum am înţeles!

P.S.: mama îi mulţumeşte lui Remus că a salvat situaţia....

Eu nu sunt chiar fericită acum...

Astăzi, mama vorbeşte cu tataie Adi şi află că a murit tataia Cocăi....
În drum spre casă, mama îmi zice: şti când o să te mai duci pe la Coca şi Eugen, bunicul lor nu va mai fi acasă
eu: care bunicul?
mama: adică tataia lor...tatăl Cocăi.
eu, cam tristă brusc: de ce?
mama: l-a dus Coca la el acasă!
eu: unde la el acasă?
mama: la el la Bacău, unde a stat până să vină să stea la Coca
eu: aşa fără să ştiu şi eu....
mama: aşa a fost să fie!

Acasă, în bucătărie, în speranţa că eu nu aud...mama discută cu tata şi îi spune depre tatăl Cocăi....

Mai pe seară, mama: ţi-am spus că tataia Cocăi s-a dus la el acasă, dar am afla şi  că Dumnezeu a ales să îl ia la El în Cer
eu: nu l-a dus Coca acasă la el? eu nu o să îl mai văd niciodată?
mama: din păcate nu!
eu,  mă cuibăresc la mama în braţe....mama: ce este?
eu: acum eu nu sunt chiar fericită!
mama: ştiu, nici eu! dar nu cred că tataia Cocăi ar fi vrut ca tu să fi tristă....ai văzut că el era bolnav. Când ai început şcoala i-ai invitat la deschiderea anului şi pe Coca şi pe Eugen, dar pe bunicul nu...şi tu mi-ai zis că pe bunicul nu l-ai invitat pentru că stă doar în haine de casă, că e bolnav...
eu: era bătrân rău?
mama: nu ştiu chiar cât de bătrân era...dar se întâmplă să pierzi oameni dragi!
eu: era mai bătrân decât bunicul Nicu şi mama Tia?
mama: chiar nu ştiu....dar nu cred că ar fi bucuros ca tu să fi tristă! tu ce crezi?
eu: cred că ai dreptate! dar tot sunt tristă...
mama: şi eu! dar nu pot face nimic să nu se întâmple astfel de lucuri...
eu: dar Doamne Doamne îl va lua întâi pe bunicul Nicu şi apoi pe mama Tia?
mama: nu îţi poate răspunde nimeni la această întrebare...
eu: îmi pare rău...
mama: şi mie draga mea! poate ar fi bine să mergem în sufragerie......
eu: da!

Tu de ce nu ai ştiut?

Luni dimineaţă...mă trezesc repede, îmi fac ritualul de dimineaţă, şi chiar mă îmbrac singură complet!

mama: să nu mă minunez!
eu: de ce?
tata: că ai făcut totul singură!
eu: şti ce? eu trebuie să ajung la şcoală...
mama: am înţeles încă de miercuri că vrei la şcoală...dar totuşi, de ce?
eu: astăzi doamna Anca ne dă carneţelul pentru premii.....
mama: ok!

Ajung la şcoală, mama mă atenţiona să îmi aşez lucrurile...eu o las vorbind, şi mă postez in faţa catedrei!
mama: unde ai plecat?
eu: să o întreb pe doamna când ne dă carnetele!
mama: las-o un pic, abia a venit, să îţi tragă sufletul după drum! ar trebui să îţi aranjezi lucrurile, nu să le aranjez eu....
eu: bine! bine!

Seara, eu: tu de ce nu ai ştiut că trebuie să îmi cumperi carnet de premii? nu ai fost la şedinţă iar?
mama: a fost tati! şi am ratat o singură şedinţă....
eu: eu ţi-am zis că nu este o idee bună să se ducă tati!
mama: tu mi-ai zis că nu este o idee bună că nu va înţelege cum este cu vaccinul....şi a ştiut!
eu: dar nu a ştiut de dovleacul de Halloween şi de carneţel!
mama: în dimineaţa în care tu mi-ai spus de dovleac am întrebat-o şi eu pe doamna cum este cu dovleacul şi mi-a zis că este opţional....nu te agita, că mâine îţi au carnet!
eu: bine! mâine să nu uiţi!
mama: nu uit!

Seara vine şi salvarea pentru mami, pe Facebook, de la domna...care anunţa că mama lui Casian va achiziţiona carneţele pentru toţi copilaşi! M-am liniştit....

Mama şi-a dat seama că şi la şcoală sunt Gică stres şi crede că pun o mie şi una de întrebări! Aşa făceam şi la grădiniţă....

O buburuză!

De Halloween am ales să fiu o buburuză, spre dezamăgirea mamaie care tot a încercat să mă convingă să fiu o vrăjitoare sau dovleac...căci erau costume peste tot! Dar nu a avut cu cine, sub pretextul: mie nu îmi plac! 

Aşadar, am arătat cam aşa:

Multumesc Flori pentru fustiţă! O surpriză foarte frumoasă şi neaşteptată...şi să şti că nu te-am crezut când ai spus că ai aflat cum vreau să mă costumez de la o gărgăriţă.

  

eu: o sun pe Flori să îi mulţumesc pentru fustiţă!

mama: stai un pic!

eu: nu crezi că ar trebui să am propriul meu telefon?

mama: sigur!  imediat! vrei doar unul? eşti chiar modestă! 

eu: bine, bine! mă mulţumesc cu telefonul tău!

....o sun pe Flori....eu: de unde ai ştiut că vreau să fiu gărgăriţă?

Flori: mi-a spus una....

eu, râzând în hohote: cum?

Flori: a venit la mine şi mi-a spus la ureche, încet aşa!

A doua zi, eu: ce crezi că mi-a zis Flori?

mama:ce?

eu: că a venit o buburuză şi i-a spus că eu aşa mă costumez de Hallowen

mama: şi?

eu: eu cred că i-am spus eu sau tu!

mama: de ce crezi aşa?

eu: cum să vorbească o buburuză?

mama: pai Sofia Intâi cum vorbeşte cu vieţuitoarele?

eu: nu vorbeşte decăt cu puterea amuletei!

mama: poate şi Flori are amuletă!

eu: e doar în desene! tu eşti copil să crezi aşa ceva?

mama: nu, dar mi-aş dori! dar tu eşti copil?

eu: sunt, dar nu cred!

Să vă prezint şi felinarul meu din dovleac! Ales cu tataie Adi, scobit de mama şi sculptat cu tata...care tata nu ştia până la această vârstă cum să facă un felinar din dovleac....dar i-a ieşit ceva!

Pe lângă petrecerea de Halloween, am primit şi prima mea diplomă de la şcoală! Am fost tare mândră de diploma mea!