Cadou...

mama: ce caou luăm pentru tataie Marin de Sf.Maria?
tata: un băţ?
eu: un gel!
mama: ce gel?
eu: de subraţ....
mama: de unde şti tu de gel de subraţ?
eu: bărbaţi se dau dimineaţa să nu miroasă ziua
mama: cam cine se dă cu gel aşa?
eu: aşa bărbaţi, cum ar fi tataie Adi

De când dorm?

eu, dimineaţa pe la 8: dorm de aseară?

mama, care mai dorea să stea liniştiţă: nu! Doamne fereşte, de azi!

eu: bine atunci! mai dorm!

 

Există o parte bună!

Am adormit nespălată şi neschimbată...
Dimineaţă, mama: ce faci fată? ai adormit în haine de zi?
Eu: cam da!
mama: aşa obosită ai fost?
eu: există şi o parte bună
mama: care?
eu: nu mai e nevoie să mă schimb de zi!
mama: hai nu zău! după ce că ai dormit nespălată acum să stai cu aceleaşi haine...ce părere ai de tine?
eu: foarte bună!
mama: mi se pare corect!

Filme pentru...

eu: sunt filme de femei şi filme de bărbaţi.

mama: poftim? cum adică?

Talida: dar cine se uită la astfel de filme?

eu: toata lumea! de exemplu, mamaie şi tataie!

Talida: şi la ce se uită ei?

eu: la WowBiz mamaie şi tataie se uită la drame

mama: de unde şti că sunt drame?

eu: spune la televizor...

mama (care nu s-a mai uitat de mult la TV): cum zice la televizor?

eu: înainte să începă fimul zice “Urmează un film dramă”

Talida: da, zice...când zice şi “Acest film poate fi urmărit de ...”

eu: aham! am elucidat misterul....

peste cateva zile, Talida îşi dă seama că au aflat care sunt filmele de bărbaţi şi care sunt de femei dar nu m-au întrebat care sunt filmele pentru copilaşi.

mama: ne-am cam lămurit noi cum stăm cu filmele, dar ne-am dat seama că nu am aflat care sunt filmele pentru copii?

eu: desenele, normal!

Şampon de urzică

eu: Când fac scufundări să nu îmi mai pui spumă în cadă, doar când fac baie cu spumă să îmi mai pui spumă în cadă

mama: ok

eu: şi să mai cumperi şi tu spumă

mama: ok, când mergem la cumpărături spui ce spumă vrei

eu: bine! bine!  tu cu ce spumă făceai baie când erai mică?

mama: eu faceam baie cu săpun şi fără spumă

eu: fără spumă? cum fără spumă? când erai tu ca mine nu esita spumă?

mama: cu siguranţă că exista, şi se zice “exista”....repetă!

eu: exista!

mama: revenind, cred că în alte ţări exista, dar la noi nu se găsea...aşa cum nici acum în alte ţări nu se găseşte ceea ce avem noi...sunt încă oameni care nu ştiu cum este să facă o baie cu spumă

eu: nu pot să cred aşa ceva! şi tu făceai baie doar cu căţelul tău de jucărie de la mamaie?

mama: cam da!

eu: de ce nu era spumă?

mama: nu erau mai multe....de exemplu apa caldă aveam doar la anumite ore, şi uneori nici lumină la bec nu aveam...să facă ţara economie

eu: şi stăteai murdară?

mama: nu! mă spălam în cadă cu apă încălzită la aragaz, cu săpun şi sampon de urzică

eu: şi te urzica rău?

mama: a, nu deloc...doar aşa se numea, caci teoretic conţinea extract de urzică

eu: eu credeam că te urzica!

tata: şi cele mai fabuloase erau pernutele cu sampon de urzica, care faţă de şampoanele la plic de astazi erau foarte bune....

Fără desene....

Vineri, vine şi mama acasă.

tata: în acest weekend Sara nu se uită la desene!

mama: de ce?

tata: a bătut-o pe mamai-sa

mama: de ce sara?

tata: a pus-o să îşi strângă jucăriile!

mama: ce să vezi? păi cine să le stângă?

eu: da! putea să le strângă şi ea!

tata: am stabilit că data viitoare când mai aud aşa, toate jucăriile de pe jos le strâng într-un sac şi le arunc la gunoi!

mama: a devenit cam bătăuşă....şi pe tataie Adi l-a bătut în burtă

tata: de ce?

eu: dacă mă pune să mă culc...şi eu nu vreau!
mama: dar pe tine te bate cineva?

eu: nu cred că îl doare!

tata: dacă pe tine te-ar bătea cineva în burtă, crezi că ar durea?

eu: cred că da!
mama: de acum am să te strig "bătăuşa"

eu: mai bine "Iubărică" sau "Gărgăriţă"

Tuţa - nume de capră

Noi, la masă...sună interfonul.

tata: da?
la interfon, un domn: Tuţa?
tata: nu!
eu: căuta la noi o capră?
mama râde....
eu: cei? Tuţa e nume de capră!

P.S.: noi stam la 113...la interfon trebuie sa formezi doar 13....toti cei care suna la apartamentele 139-139 şi nu ştiu că trebuie să formeze doar ultimele două cifre, nimeresc la noi.

Mure

mama: avem mure!

eu: super!

mama: vrei?

eu: da!

după un timp...mama: nu mai vrei? aşa puţine ai mâncat?

eu: sunt dulce acrişoare....

mama: când am fost la MaDridu, te-am găsit în grădină la mama Tia, cu o mână mâncai coacăze şi cu una mure...am crezut că îţi plac!
eu: da, erau bune..mi-a dat Silvia şi unchiul Vali!
mama: ştiu că ţi-au dat ei, că tu nu ajungeai la mure...dar şi acestea sunt bune!

eu: nu ca ale lor!

Şi dacă totuşi...

În weekend am fost la MaDricu...când am intrat în curte şi nu am văzut maşina lui unchiul Vali am concluzionat că "am venit de pomană!"....eram aşa tristă că nici nu am auzit-o pe Silvia că ne-a salutat!
Dar ce să vezi...unchiul Vali era doar plecat să ducă frigiderul la reparat....
Când mi-a zis mama nu am putut să cred....până nu l-am văzut chiar eu.

După ce a venit unchiul Vali, mi-am mutat reşedinţa la ei...am fost în culmea fericiri că m-a urcat în pod (unchiul Vali a mansaradt o magazie)...m-am urcat şi cu Silvia, am chemat-o şi pe mama să mă vadă!
mama: ce faci fată acolo sus?
eu: v-am spus eu că nu e o idee bună!
mama: de ce fată? şi mie îmi plăcea la vârsta ta cocoţată!
eu: bine!

Pe seară mama m-a întrebat de ce am zis că nu era o idee bună, şi i-am explicat că am crezut că am făcut o obrăznicie....mamaie Ştefi zice că părinţi mei au fost foarte cuminţi, şi nu au făcut năzbâtiiiiiiii...dar numai ei ştiu adevărul, căci nu este "copil cuminte, şi babă frumoasă"...chiar dacă mama încă mai crede că mai sunt şi babe frumoase.

Si mi-a plăcut atât de mult că seara mă întrebam "şi dacă aş fi dormit cu unchiul Vali în pod!"...mama m-a lăsat să mă întreb.
Am aflat că mamaie Tanţa nu a fost un copil chiar cuminte, şi că pleca de acasă cu Căzăcioaia pe linia de tren...şi că mama ei o cam bătea!

Zicătoare

Pe acelaşi prinipiu ca mamaie Stefi, care zice că “Omul bun este bun şi în zile bune şi în zile rele!” am zis şi eu: “Pe omul supărăcios îl deranjează şi dacă strănuţi!”.

mama: de unde te-ai gândit?

eu: m-am gandit eu....

mama: dar la cine te-ai gândit?

eu: la tataie...căci uneori se mai supără!

mama: şi daca se supără uneori se aplică zicatoarea mereu?

eu: nu am gasit altă rimă!

Sfanta Cuvioasă Sara

Dacă care cumva nu ştiaţi, căci noi nu am ştiut până pe 13 iulie...ei bine, pe 13 iulie, în calendarul ortodox se sărbătoreşte şi Sfânta Cuvioasă Sara.
Sigur că mie mi-a convenit, fiind rost de cadouri! Şi evident că am şi primit, bineînţeles de la bunici!
Părinţi mei stabiliseră că ziua mea de nume este de Sfântul Andrei...dar ce mai contează o aniversare în plus sau minus? Dacă este prilej de "La mulţi ani este bine!"

Bubiţele mele....

Ca orişice copil fără stare, am şi eu câteva bubiţe:

-una la piciorul drept făcută la roata din parc

- o julitură mică în genunchi si o julitură la degetul mare de la mână

Ca să îmi aline “suferinţa”, mama mă mai unge cu tetraciclină unguent şi mai mă dă cu pudră de baneocin.

La înot, mă vede tata că îmi examinez bubiţele împreună cu Nati, fetiţa cu care m-am împrietenit....şi Nati are bubiţe!

Tata i-a povestit mamei că “Sara îi arată juliturile unei fetiţe, şi fetiţa îi arată juliturile ei Sarei! mai rău ca băieţi!”

A doua zi dimineaţă, pe scara blocului la bunici.

Mama: ce ai făcut ieri? ţi-ai arătat juliturile cu Natalia?

eu: sssttt! ne aude lumea pe aici!

mama: este secret?

eu: nu! mamaie poate să ştie! dar să nu audă asta tot blocul de juliturile mele....

Hai la mine!

Am cunoscut o fată în parc: Maria, de treabă...făcea ce ziceam eu şi mergea după mine!

Când să plec Maria s-a supărat şi a început să plângă...eu: Maria, hai la mine acasă...mamaia mea e tare bună!

Mamaie m-a auzit şi mi-a explicat că Maria trebuie să meargă acasă la ea.

Seara, la masă, căci atunci se găsesc părinţi mei să mă ia la întrebări....

mama: de ce crezi că mamaie este bună?

eu: mă lasă să înşir jucăriile, se joacă cu mine, mănânc în pat la picnic

tata: şi tataie cum este?

eu: mai bună este mamaie, tataie mă obligă să dorm când stau cu el!

Despre Google

Bunicul Nicu, supărat nevoie mare că nimeni nu este de acord cu ceea ce doreşte el să se întâmple prin curte (adică, să nu se întâmple nimic şi să nu se modifice nimic): dacă mai trăiţi 100 de ani tot nu o să învăţaţi câte ştiu eu!

mama: nici nu trebuie! eu îl întreb pe Google! atât timp cât există Google mă descurc eu!

mamaie: pentru dumneata e Gogu!

Bunicul Nicu: nu există aşa ceva!

mama: există! doar te apuci şi cauţi, important este să şti să cauţi...şi îţi dă toate raspunsuri...tu alegi ce îţi convine!

În maşină, tata: ce încercai să îl lămureşti pe tataie?

eu: despre Google! bunicul nu crede că există Google!

mama: nu era când era el mic! nu are de unde să ştie...şi nu încercam să-l lămuresc că oricum el tot ce ştie crede! 

eu: până şi eu ştiu de Google...

mama: ţu şti lucruri pe care bunicul nu le ştie, şi bunicul lucruri pe care noi nu le ştim...aşa este în viaţă.

Impuls TV

Ce să credeşi şi să vedeţi: MaDridu şi Las Fierbinţi au televiziune!

mamaie Tanţa: o să dea sebarea la Impuls TV, să vedem când!
mama: ce este Impuls TV?

mamaie: televiziunea locală...avem televiziune locală!
eu: ce este televiziunea locală?

tataie Marin: ete, se văd ţărăncile de la Dridu şi Fierbinţi la televizor!

mama: un post Tv care emite doar în această zonă...adică doar când eşti aici poţi să vezi emisiunile lor!

eu: am înţeles...la Bucureşti nu mă pot uita la desenele lor!

Poncho episodul 2

Fetiţei cu care am încurcat poncho i-a scris mama ei numele mare pe piept. Cum credeţi că o cheamă: “Sara”....

Şi tata avusese aceiaşi idee, însă mama a scris numele meu doar pe etichetă căci nu îi venea să personalizeze chiar aşa.

Domnul creţ, care îl înlocuieşte pe Gabi, a văzut şi i-a spus mamici fetiţei că nu merge figura...căci şi pe mine tot Sara mă cheamă...dar domnul pe mine mă strigă “Sara Carbonara”.

mama: ce te faci că nu a venit nici azi Gabi?

eu: să nici nu vină!

mama: cum fată? preferatul tău? care nici nu mai era Gabi, devenise Găbiţă?

eu: de când mi-a dat bagheţica nu am mai scăpat de ea....

mama: el a avut încredere în tine că ai avansat şi te-a trecut la nivelul urmator...şi tu te-ai supărat pe el?

eu: da!

mama: ai mai încurcat poncho cu fetiţa?

eu: nu! domnul creţ îi zice prosop!

mama: cum aşa?

eu: domnul creţ imi zice “Sara Carbonara să îţi iei prosopul!”

mama: aha! pe el scrie poncho!

eu: şi eu îi zic mereu că se zice poncho, şi el mereu îmi zice că la el la ţară nu se ştia de poncho şi îi zice prosop! 

mama: ok!

eu: cuncluzia mea e că el rămâne ca la el la ţară!
mama: să nu exagerăm! el doar glumeşte cu voi!

Uneori pe mine mă apucă povestitul de chesti în drum spre uşa apartamentului nostru...şi povestesc diverse lucruri care nu are trebui să fie atât de publice.

Sau uneori încep să fac o ditamai gălăgia prin casă....şi mama sau tata îmi spun “nu trebuie să ştie tot blocul”.

Aseara cand am venit de la inot mama s-a dus fix la baie....cum a intrat în baie am auzit “ ce bine e să faci pipi!”

Eu, m-am dus lângă uşa şi i-am zis: “chiar trebuie să ştie tot blocul?”

Aşa că am băgat la cap...dacă eu nu trebuie să zic tot, ei de ce să zică?

Pic!Pic!Pic!

Dacă eu învăţ în fiecare zi şi părinţi mei trebuie să invete ceva!...am învăţat-o pe mama poezia “Pic, pic, pic!”

eu: mai şti poezia pe care te-am învăţat eu cu pic?

mama: da!

eu: să vedem

Eu mimam şi mama spunea

“Pic, pic, pic!

pic în sus,

pic în jos,

pic pe umăr,

pic întors,

pic pe nas,

pic pe obraz,

jocul nostru are haz!”

mama: ai vazut că ştiu?

eu: ai ştiut că am mimat eu!

mama: te crezi Dan Puric? ştiu şi fără mimă...

eu: să văd...

mama a spus poezia din nou fără greşeală

eu: da o şti!

Gunoi în mediul florilor!

Veneam cu mama de la dentist şi văd în curtea unui bloc, printre flori, nişte gunoaie

eu: de ce sunt gunoaie în mediul florilor?

mama (plictisită): tu de ce crezi?

eu: că le-a aruncat nişte oameni

mama: vezi că ai găsit singură răspunsul!

eu: de ce să arunce nişte oameni gunoaie în mediul florilor? de ce să facă rău florilor? nu au văzut coş de gunoi?

mama: ca sunt nesimpţiţi?

eu: de ce sunt nesimpţiţi?

mama: că aşa i-a făcut mama lor!

eu: şi mama lor tot o nesimpţită!

mama: de ce crezi că şi mama lor este nesimpţită?

eu: că nu le-a spus să nu arunce gunoaie în mediul florilor, pentru că şi ea facea la fel. Altfel îi certa că aruncă gunoaie în mediul florilor! Că fac rău florilor!

mama: este o logică bună, nu o pot contesta!

Unde este aragazul?

Am şi la MaDridu un aragaz...care a fost la Andreei, mătuşa mea ...l-am pierdut! 

Nimeni nu ştie nimic de el. L-am căutat: la noi, în garaj, l-am întrebat pe bunicul "unde ai văzut ultima şi ultima oară aragazul meu", la mama Tia, la cuptor…şi tot nu l-am gasit!

Agitatie mare din cauza aragazului. …toata lumea să caute aragazul...toată lumea, până la mama, care a concluzionat: Nea Ionel cred că ştie de el! 

eu: de ce nea Ionel?

mama: nea Ionel a găsit jucărioarele şi le-a pus bine!

mamaie Tanţa:  te joci cu ce jucrări mai ai!

mama: să ai grijă pe viitor de jucărioarele care nu sunt ale tale...căci poate unchiul Vali vroia să le păstreze şi pentru nepoţi lui!

eu: o să aibe alte jucări!

mama: da, ale tale...căci aşa cum el ţi le-a dat ţie şi tu ar trebui să le dai nepoţeilor lui.

Nea Ionel este domnul care vine pe la unchiul Vali cu diverse treburi.