luni, 26 septembrie 2011

Fetiţa!

De ceva vreme Eungen a readus acasă O căţeluşă...care răspiunde lamai multe nume: eu şi nenea Eungen îi zicem "Fetiţa", mamaie îi zice "Letuţa", ca pe toţi căţei de până acum.
Fetiţa noastră a făcut şase căţei...i-a făcut nenea Eungen şi casă frumoasă şi capitonată pentru iarnă...aşadar, suntem bogaţi nu glumă!
Sâmbătă eu şi nenea Eungen, împreună cu Fetiţa am fost şefi la grătar....eu ajutor principal de bucătar! Fetiţa e de treabă,că atunci când îi zic să se ducă la coteţ la puii ei, ea se duce.

Ce înseamnă "Te iubesc"?

Eu când nu vreau să dorm îmi fac de lucru...şi încep cu "Te iumbesc mami, hai ne juncăm!".
Aseară ţeapă, că mami îmi zice: Ce înseamnă Sara "Te iubesc"?
Eu: înseamnă "jutem"
Mami: cum adică "je t'aime"?
Eu: adică te iumbesc, în fanceză
Mami: de unde şti tu?
Eu: de la mamaie Ştefi
Mami:nu mai învăţaţi engleză?
Eu: şi engheza, şi fanceza!

duminică, 25 septembrie 2011

Ziua pompierului!


Ştiaţi că pe 13 septembrie a fost ziua pompierului?
Noi am aflat abia pe 11 septembrie,în mod întâmplător...am fost la Parlamentul Copiilor, şi am văzut că la intrarea dinspre Palatul Parlamentuluiera o mare desfăşurare de maşinuţe mari şi roşiiii.
Evident, că şi eu plimbându-mă m-am aciuat pe lângă nenea pompierul care conducea maşina cu nacelă,şi am văzut eu că te ridică cu nacela...acum eu i-am zis lui mami că vreau şi eu, mami cică să îl întreb pe nenea pompier...şi na belea pentru nenea pompier că m-am aşezat lângă el şi am început: "Veau ancolo sus!", nenea pompier că nu are cască, că nu are centură pentru mine...că sunt ceea mai mică de până acum, că nu s-ar risca...mami tăcea mâlc...eu o ţineam una şi bună "te rog mos, domnu...veau ancolo sus, văd de sus!"...în cele din urmă ne zice nenea pompieru să încercăm când se întoarce cu nacela la sol.
Apare şi tati: "Ce faceţi, dragă?"
Eu: "Stăm la coadă!"
Tati: "La ce e coada?"
Mami: "La urcat în nacelă..."
Tati: "Are răbdare Sara să stea la coadă?"
Eu: "Da, da!"
Mami: "Stai să vezi că pompierul nu prea vrea să ne lase că nu are echipament pentru ea..dar l-a pisălogit până a zis că să vorbească cu cel din nacelă dacă îşi asumă aşa!"
Cât stăteam la coadă mă trecea şi pipi...cum eu nu fac în tufişuri, ce facem? Surpriză, că am zis singură că fac în iarbă...numai să nu pierd coada la pompieri...şi am făcut în iarbă.
Când ne-a venit rândul am urcat în nacelă...şi am văzut împrejurimile de la 14,90 m...cam de la etajul 7 al unui bloc...ne-a oprit şi nacela nenea pompierul să facem poze, şi mi-a răspuns la toate întrebările despre fiecare buton cu care făcea manevra....i-aplăcut demine, dar şi mie de el! Aşa de mult, că am coborât din nacelă cu scandal...că eu rămân cu el!

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Te dau...

Discuţie între mine şi mamaie Ştefi.

Mamaie: Dacă nu eşti cuminte am să te dau la ţigani,pe un ciur de maiali.
Eu: Cum?
Mamaie: Te bag într-un sac, şi te dau!

Peste câteva minute, eu butonam la telefon.
Mamaie: Ce faci, Sara?
Eu: Dau telefon la ţigani.
Mamaie: De ce?
Eu: Te dau pe tine.
Mamaie: Ce să facă cu mine?
Eu: Teabă! Faci teabă multă!

Să vorbim corect!

Evident că eu ca şi orice copil am început a vorbi stâlcind cuvinte...acum le-am învăţat corect şi dacă aud pe mami sau tati spunâd aşa cum spuneam eu înainte îi corectez...fiindcă ei au învăţat limbajul meu, şi le-a cam plăcut să utilizeze invenţile mele.

De exemplu:
popie=pălărie
panton=pantalon
fofon=telefon
ancuma=acuma
acicea=aici.

marți, 6 septembrie 2011

Alexandru Pesamosca

Săptămâna aceasta a plecat la îngeraşi doctorul Alexandru Pesamosca şi cu siguranţă a fost aşteptat cu toate porţile deschise.
Decesul său a stârnit diferite controverse şi discuţi...că ar fi fost un geniu nerecunoscut, că dacă trăia în altă ţară era altfel, că altul ca el nu există.
Dar am avea şi noi o întrebare: câţi dintre cei care au vorbit despre doctorul Pesamosca zilele acestea au vorbit şi cu alte ocazii? Câte documentare s-au făcut despre viaţa şi cercetările sale? Mai există sau nu genii ca el? A fost o condamnare că a trăit în România?
Noi credem că mai există! Sunt foarte multe persoane devotate muncii lor.
Un astfel de exemplu ar putea fi doctorul Dan Enescu. De el aţi auzit? Poate atunci când a avut loc incendiu de la maternitatea Giuleşti sau ziele acestea, vorbind despre decesul doctorului Pesamosca.
A vorbit cineva despre munca sa? Despre ce îl ţine în România? Sau despre de ce vrea să rămână în România?
Întâmplător, l-am cunoscut pe holurile clinici de arşi a spitalului....aveam doar 8 luni, şi mergeam în clinica de arşi, la subsol, zilnic, pentru gimnastică medicală...fusesem diagnosticată eronat...aveam nevoie de parafa un manager pe un bilet pentru tratament...aşteptam la parterul clinici să apară secretara şefului de secţie ca să primim parafa...eu eram mică şi agitataă şi plângeam. Cu noi, mai aştepta o doamnă cu un băieţel....băieţelul avea o problemă la mână, de arsese pe plită când era mic...şi el îl vede pe doctorul Enescu venin, fuge spre medic şi în loc să se teamă îi zice "Am venit la tine, Dane! Sunt în vacanţă!". Doctorul a vorbit cu ei şi ne-a întrebat şi pe noi ce dorim, că m-a văzut agitată....mami i-a zis...a scos parafa, şi ne-a ştampilat biletul de tratament...mami a vrut să îi bage un plic în buzunar cum este obiceiul pe la noi...dar răspunsul primit a fost "mai bine luaţi jucării!".
Spre ruşinea noastră nu ştiam cine este "Dan" la care a venit băieţelul în vacanţă...
L-am văzut şi zilele următoare prin clinică şi de câte ori îl întâlneam ne saluta şi întreba "ce mai face micuţa cu plămâni de bariton?".
La gimnastică, mami l-a întrebat pe Florin, cel cu care făceam exerciţiile, cine este personajul de e mai la orice oră prin spital şi care e mereu jovial şi căruia îi zâmbeşte faţa mereu...şi ne-a lămurit: era doctor Dan Enescu, care petrecea cam 12 ore pe zi în spital, cu copii care îl ştiau de "Dan" şi care venea la el să îi facă mai frumoşi decât erau....Florin ne-a povestit că această clinică de chirurgie reparatorie pentru arşi a fost construită prin munca lui şi că este viaţa lui, şi dacă el pleacă din spital clinica pierde nu ştiu ce recunoaştere internaţională şi fonduri importante. Mami a zis că poate să jure că nu are familie...ei bine cât se poate de fals: soţia este tot cadru medical, şi are şi un copil.
Mami l-a întrebat pe Florin de ce crede că acest om stă în România,(nu părea să aibe un ceas de mii de euro la mână)? Răspunsul a fost: fiindcă este Dan....este cel la care copii vin cu placere şi nu cu frică! Şi pentru care banii nu sunt pe primul plan!
Aşadar, poate doctorul Pesamosca mai are ucenici care îl urmează...poate că aceasta este adevărata valoare şi adevărata sa avere...ceea ce a lăsat în urmă...şi poate el a fost mândru că este român, şi că poate face ceea ce a făcut.
Plus, că dacă stăm să ne gândim, geniile nu se gândesc la bani şi nu îşi plâng de milă...doar luptă pentru idealuri!

luni, 5 septembrie 2011

Veau măsline neghe!

Eu şi mami în magazin, la raionul de măsline...

Eu: Mami vreau măsline!
Mami: De care măsline vrei?
Eu: Neghe!
Mami: Nu este doamna la raion.
Eu, ţipând: Hei, doamnă! Veau măsline neghe!

Ne aude o doamnă de la casa de marcat şi strigă la doamna care trebuia să fie la raion: Vino să o serveşti pe domnişoara, că te aşteaptă, şi stie ce vrea!

Masaj la ochelari!

Ce credeţi că am mai făcut eu?
Am luat ochelari lui mamaie Ştefi şi le-am făcut "manaj" cu băţul ăla cu roţi la capate...astfel am rupt braţul la ochelari! Eu plină de bune intenţii: să se simtă şi ochelari bine!
Mami când a auzi a zis ca mamaie să mă taxeze luându-mi bani de reparaţie din puşculiţă....însă mamaie a dat-o cotită că a ascuns puşculiţa căci număr toată ziua bani. şi dacă o văd iar mă apucă damblaua.

duminică, 4 septembrie 2011

Apind singuă lumina!

Eu: Mă duc să fac pipi!
Mami: Du-te!

Peste două minute...
Eu: Gata! Am făcut pipi! Am apins singuă lumina!
Mami: Hai să văd şi eu.
Lumina la baie aprinsă.

Mami: Acum, stinge-o! Să văd şi eu cum faci.
Iau scăunelul de la ghiuvetă, îl aşez în drepul înrerupătorului, mă urc...şi sting lumina.

Verdict clar: tot eu am apris şi lumina!